La zece ani de la tragedia din Clubul Colectiv, Bucureștiul a fost din nou străbătut de mii de oameni care cer dreptate. Marșul comemorativ din Piața Universității a adunat părinți, supraviețuitori și oameni simpli care nu au uitat seara de 30 octombrie 2015 – momentul în care România a ars, la propriu, din cauza nepăsării.
Organizatorii au transmis un mesaj dur: „Infecțiile nosocomiale încă fac victime, iar marile arși nu au o șansă reală la tratament. La zece ani după Colectiv, pentru românii obișnuiți, nu s-a schimbat nimic”. O declarație care doare, dar care descrie perfect realitatea unui sistem care a rămas încremenit.
În fața mulțimii, pancartele spuneau totul: „Corupția ucide”, „Victimele cer dreptate”, „Nimeni nu a plătit”. Pentru rudele celor 65 de tineri care și-au pierdut viața, fiecare pas în marș a fost o rană redeschisă, dar și un semn că memoria lor nu a fost ștearsă.
În acest timp, magistrații de la Înalta Curte au reluat ancheta în „Dosarul Colectiv 2”, care vizează intervenția autorităților după tragedie. Dosarul fusese clasat, stârnind furia publicului. Rudele și supraviețuitorii au depus plângeri penale împotriva celor considerați responsabili, printre care foști demnitari și conducători ai instituțiilor statului.
Incendiul izbucnit din cauza artificiilor a ucis 27 de oameni pe loc. Alți 37 au murit în săptămânile următoare, în spitale care s-au dovedit mai letale decât focul în sine. Un deceniu mai târziu, România încă se luptă cu aceleași infecții, aceleași lipsuri și aceeași tăcere din partea celor vinovați.
Pentru cei prezenți la marș, nu a fost doar un moment de reculegere, ci un strigăt de revoltă: „The day we give in is the day we die.” – o frază care a răsunat ca un jurământ. Colectiv nu e doar o amintire, e o rană deschisă care cere, încă, vindecare și adevăr.
